Belle – cronică de film

                                 belle1

Un nou subiect cinematografic s-a abătut  de câţiva ani asupra marilor case de producţie şi nu are de gând să se îndepărteze prea uşor, fiind o paletă întinsă de sentimente, dramă şi bucurie. Acest subiect, care cu mulţi ani în urmă constituia o orânduire socială, acum e subiectul unor poveşti conturate pe marile ecrane din cinematografe, şi anume discriminarea rasială. Trecând pe lângă luptătorul Solomon, care nu şi-a pierdut niciodată speranţa că va reuşi să-şi recâştige libertatea din „12 ani de sclavie” şi pe lângă majordomul Cecil Gaines din „ The Butler”, un slujitor al Casei Albe mereu responsabil, conştient de condiţia sa, resemnat la suprafaţă, dar într-o continuă contradicţie cu realitatea socială contemporană în sufletul său, ajungem şi la personalitatea feminină, care s-a remarcat printre atâţia luptători pentru dreptate, Belle.

Când am văzut pentru prima dată trailer-ul acestui film cu aproape un an în urmă, m-am bucurat de faptul că istoria este arătată, spusă prin intermediul acestui mijloc de artă şi nu ascunsă, trecută cu vederea şi uitată printre vechile cărţi de istorie. Discriminarea rasială este un subiect ce atinge o coardă sensibilă şi în ziua de astăzi, dar nu în aceeaşi proporţie ca acum câteva zeci de ani, în timpul tinerei Belle.

belle2

O micuţă domnişoară în haine uzate, cu o păpuşică mică ţinută strâns la piept pătrunde printre luxoasele saloane ale Casei Kenwood, alături de un ofiţer, cu ochii calzi, ce o strângea blând de mâna firavă…tatăl ei. Locatarii casei, viitoarea familie a micuţei, au întâmpinat-o cu prudenţă şi ostilitate, arătându-se nedoritori de a avea grijă de un copil „cu pielea neagră”. Aceasta este doar una dintre secvenţele ce conturează conflictul filmului.

Micuţa domnişoară devine o încântătoare mulatră, aristocrată, interpretată de actriţa Gugu Mbatha-Raw şi  crescută după principiile şi manierele actualei societăţii, sub protecţia Lordului Mansfield (Tom Wilkinson) şi alături de verişoara sa, Elizabeth Murray (Sarah Gadon). Societatea o priveşte cu scepticism, ca pe o floare exotică, adusă să înflorească pe pământ britanic. Însă interpretarea actriţei, care însufleţeşte personajul, promite o educaţie aleasă, cu idealuri înalte şi  mult curaj.

Gugu Mbatha-Raw in Belle

Bazată pe o poveste reală, povestea acestei tinere începe să se dezvolte odată cu apariţia cazului Zong, în care problema discriminării rasiale este ascunsă în spatele unei minciuni trufaşe. Gena maternă,  moştenită de la mama sa începe să se activeze atunci când Belle devine din ce în ce mai implicată. Dorinţa de a face dreptate este împletită cu firul primei iubirii, un tânăr avocat , John Davinier (Sam Reid), care o susţine şi vede adevărata frumuseţe dincolo de diferenţele rasiale. Legea nescrisă a unei căsătorii câştigate se aplică şi în cazul frumoasei Belle, care este cerută de un tânăr dormic de a-şi crea o situaţie financiară cât mai bună datorită moştenirii acesteia. Dar nici familia mulatrei nu este indiferentă datorită faptului că această căsătorie îi poate da o altă înfăţişare în societate. Aflându-se la graniţa dintre a-şi împlinii iubirea alături de dragostea vieţii sale şi a face pe plac tutorelui său, Lordul Mansfield, Belle trece printr-un continuu zbucium datorită deznodământului ce va fi dat în curând în cazul Zong.

belle4

O peliculă spectaculoasă schiţată de imaginaţia regizorului Amma Asante, această poveste ajunge la inimile tuturor însetaţi de dreptate, curaj în a-şi exprima părerile şi iubire de libertate. Imaginea de o clară definire scoate în evidenţă culorile şi vestimentaţia bogată a acelei epoci. Coloana sonoră decupată din muzica clasică surprinde momentele tragice şi fericite ale acestei frumoase poveşti. Acest film m-a surprins plăcut prin această poveste inspirată din realitate şi ilustrată în tabloul „Slavery and Justice”. Curajul şi dorinţa de a face dreptate fac din tânăra Belle un model de viaţă. Să nu ne fie frică a spune ce credem şi a avea mereu speranţă este ceea ce am învăţat din acest film. Vă recomand cu multă încredere acest film pentru calitatea producţiei, dar şi a poveştii!

Recenzie realizată de Raluca Gabriela Costea

Anunțuri

O plimbare de neuitat – recenzie de carte

                   19845

„La şaptesprezece ani, viaţa s-a schimbat pentru totdeauna…Am cincizeci şi şapte de ani, dar chiar şi acum îmi aduc aminte tot ce s-a întâmplat în anul acela, pînă în cele mai mici detalii. Adesea retrăiesc acel an, readucându-l la viaţă, şi, când o fac, mă copleşeşte mereu un amestec ciudat de tristeţe şi bucurie… Aceasta este povestea mea şi promit să nu omit nimic… La început veţi zâmbi şi, mai apoi, veţi plânge  –  să nu spuneţi că nu aţi fost avertizaţi.”

Acestea sunt unele dintre cele mai emoţionante cuvinte cu care ne întâmpină cartea când o deschidem. „O plimbare de neuitat” nu este o simplă poveste de dragoste, superficială, în care toţi au trăit până la adânci bătrâneţi, în care binele învinge mereu, iar eroul câştigă fata de împărat. E mult mai mult decât atât… Această carte mi-a fost dăruită cu ocazia aniversării  zilei de naştere. O carte ca oricare alta…cu un titlu siropos şi o poveste, probabil, la fel de zaharată. Dar m-am înşelat amarnic… Scriitorul Nicholas Sparks este remarcat şi simpatizat prin simplele cuvinte pe care le exprimă, dar a căror putere ajunge să atingă până şi cea mai închisă inimă. Astfel, a reuşit  să mă surprindă plăcut prin acest roman. Cartea a apărut în cadrul editurii Rao, în anul 2010, aflându-se la a doua ediţie. În puţinele sale file, 184 la număr, autorul a concentrat profund povestea ceor doi tineri îndrăgostiţi, Jamie Sullivan şi Landon Carter. O poveste frumoasă şi totodată tragică  a două destine despărţite pentru totdeauna de caracterul bolnăvicios al fiinţei umane.

Trecutul tulburător al celor doi îndrăgostiţi este prezentat prin prisma prezentului de către un Landon trecut prin viaţă, la o vârstă respectabilă, dar care nu a uitat ceea ce l-a marcat pentru totdeauna şi a schimbat cursul destinului său vicios.

                               blog6

Acel Landon este povestitorul care ne lasă să pătrundem în casa amintirilor sale şi să deschidem uşi interzise, închise cu lacăte, ale căror chei sunt uitate, probabil, pe fundul unui lac. Acel Landon care e gata să ne prezinte tragediile şi comediile acestei poveşti de dragoste, ca şi cum s-ar întâmpla pe o scenă în faţa noastră. Acel Landon care cu mulţi ani în urmă a cunoscut-o pe Jamie, o tânără care a reprezentat  nu numai dragostea vieţii sale, ci a reprezentat  şi un model de viaţă, demn de urmat, cu calităţi incontestabile, ce lasă oricărui cititor imaginea şi sentimentul unei speranţe în viaţă.

Drumul celor doi îndrăgostiţi urmează cursul firesc al oricărei poveşti de dragoste, cu momente tandre, pline de duioşie, ca frumoasa piesă de teatru sau seara balului şi cu multe obstacole, greu de trecut şi definitive, ca cel din final. Am citit cartea cu ardoare şi am aşteptat cu sufletul la gură finalul, trăind laolaltă cu cei doi tineri povestea lor de dragoste.

De ce nu e doar o poveste de dragoste? Pentru că exprimă încredere, speranţă şi mai ales schimbare…schimbarea tânărului Landon dintr-un tânăr fără nici un scop în viaţă, în unul cu voinţă şi curaj.Totul sub mirajul iubirii.

                              A-Walk-to-Remember-nicholas-sparks-novels-and-movies-32873917-500-658

Acest sentiment puternic, dragostea, este cel mai înduioşător sentiment cunoscut vreodată de omenire. Oamenii îndrăgostiţi sunt alţii.Cei fricoşi devin curajoşi, cei săraci devin bogaţi, iar cei rătăciţi se regăsesc. E iubirea  cea care a schimbat numeroase destine şi a fost subiectul atâtor forme de artă. Aceasta e iubirea. Din această cauză  nu e doar o poveste de dragoste. Pentru că  o prezintă în adevăratul său sens. O secvenţă memorabilă a acestei poveşti este momentul când cei doi îşi unesc destinele în faţa lui Dumnezeu şi nu datorită cursului firesc al relaţiei care  ajunge la un moment dat în acest punct, ci datorită iubirii, sacrificiului  pe care îl presupune, un sacrificiu într-un moment de cumpănă pentru iubire. Acest mod de a gândi m-a atras la stilul recunoscutului scriitor Nicholas Sparks. Un scriitor care posedă o cunoaştere aprofundată a iubirii, care prezintă faţadele acestui sentiment nobil şi cu care însufleţeşte numeroase personaje din imaginaţia sa. Un slujitor al acestui sentiment de viţă nobilă… iubirea.

 Vă recomand cu dragoste să citiţi această carte, care vă va schimba modul de percepţie asupra vieţii şi vă va încânta sufletul prin cuvintele alese cu atenţie ale romancierului Nicholas Sparks.

„ Inspir adânc aerul pătrunzător de primăvară. Deşi Beaufort s-a schimbat şi m-am schimbat şi eu, aerul a rămas acelaşi. Este aerul copilăriei mele, aerul celor şaptesprezece ani ai mei şi când, în sfârşit, expir, sunt din nou bărbatul de cincizeci şi şapte de ani. Dar nu e nici o problemă. Zâmbesc uşor uitându-mă spre cer, şi vă mărturisesc ceva ce nu v-am spus: acum, cred că miracolele se pot întâmpla.”

Recenzie realizată de Raluca Gabriela Costea

Caruselul vieţii

large   

 

Caruselul vieţii

Ajung în faţa luminosului carusel. Căiuţii de jucărie au prins viaţă sub râsetele voioase ale celor mici. Luminiţele zglobii joacă o piesă de teatru pe nisipul din faţa caruselului. E minunat! De abia aştept să mă dau şi eu. Sufletul îmi saltă de bucurie şi un ţipăt de fericire îmi scapă, făcându-i pe părinţii mei să zâmbească. Îl trag mai tare de mână pe tata să mergem mai aproape. Mama ne urmează şi îmi dă mica vată de zahăr care a mai rămas. Dar nu mai puteam mânca…  eram prea nerăbdătoare să urmeze rândul meu.  Eram fascinată de jocul căiuţilor, care se ridicau şi se lăsau în jos, ca într-un dans. Muzica caruselului se contopea cu râsetele copiilor, care făceau din mână celor dragi de fiecare dată când ajungeau în dreptul lor.

Nu după mult timp se opreşte şi într-o clipită eram deja urcată pe unul dintre căiuţi. Inima îmi bătea într-o veselie şi de abia aşteptam să pornească. Au durat câteva minute, iar caruselul era plin de copii nerăbdători ca şi mine, care priveau cu ochii lucioşi la desenele copilăreşti de pe trunchiul caruselului. Îi privesc pe părinţii mei. Mama cu mica vată de băţ în mână, iar tata cu ursuleţul ce tocmai l-am câştigat la un joc. Stăteau unul lângă altul, ţinându-se de mână şi zâmbindu-mi încrezători. Le-am zâmbit şi eu şi le-am făcut din mână, iar caruselul a pornit…

carusel_horses

Eram aşa fericită. Vântul îmi flutura părul lung, iar râsetul meu îl auzeam ascuns printre notele vesele ale muzicii caruselului. Mă roteşte o dată şi mă întorc… Îl văd cum stă acolo şi îmi face din mână. E aşa de frumos… Zâmbetul său îmi încălzeşte de fiecare dată inima şi mă face să simt  fluturi în stomac. Îi zâmbesc şi îî răspund la salut. Ochii ăia parcă îi cunosc de-o viaţă… din taberele de vară, unde îi priveam la lumina focului pe înserat… din zilele friguroase de iarnă, când vizionam un film… din momentele frumoase şi nefericite ale adolescenţei. Îl privesc în continuare, dar rămâne în spate. Caruselul continuă să se învârtă..

Privesc luminile de deasupra mea cum se joacă pe cerul caruselului şi invadează orice colţ ascuns, dar dintr-o dată aud chicote vesele… de copii. Privesc în faţa mea şi văd doi îngeraşi bucălaţi, cu ochii inocenţi şi un zâmbet larg întins pe toată faţa. O fetiţă şi un băieţel mă priveau cu dragoste şi râdeau. Erau nişte prichindei neastâmpăraţi ce se hârjoneau încontinuu. Fetiţa se apropie de mine şi îşi pune mica mână peste a mea. Avea aceiaşi ochi ca şi ai mei… Mânuţa era atât de albă şi delicată în comparaţie cu a mea. Vremea trecuse şi îmi lăsase un bronz uşor şi mici cute ce abia se conturau. Privesc spre mica feţişoară luminoasă a fetiţei şi aceasta îmi spune ceva…dar nu o aud. Încerc să-i zic să mai spună încă o dată şi astfel face, dar tot nu o aud… Deodată cineva mă strigă şi ridic privirea spre cel care m-a strigat. Stătea în acelaşi loc, în faţa caruselului, în nisipul  pe care l-am văzut şi ultima oară. Aceiaşi ochi, acelaşi zâmbet. Nu s-a schimbat aproape deloc… doar mici riduri de expresie îî conturau zâmbetul în colţul ochilor. Îmi face din mână şi îî fac şi eu la fel. Caruselul se învârte… Nu îl mai văd şi mă întorc cu faţa spre cei doi copilaşi, dar nu mai erau. Încă se mai simţea căldura mânuţei celei mici pe mâna mea, dar nu mai era.

Muzica continuă să cânte pe fundal, iar dansul căiuţilor a devenit atât de cunoscut, încât de abia îl mai simţeam. Luminiţele continuau să pâlpâie deasupra mea şi să facă umbre jucăuşe pe podeaua caruselului. Aud un mic scârţâit în stânga mea şi mă întorc. Era el… s-a schimbat mult. Părul grizonat stătea pieptănat clasic pe spate, iar pielea căpătă o culoare mai închisă… dar aceiaşi ochi… mereu aceiaşi ochi. Îşi puse mâna peste a mea, exact în locul unde micuţa fetiţă mă atinse mai devreme .Le privesc pe amândouă. Sunt atât de asemănătoare. Piele străvezie lasă la vedere micile venişoare albăstrii, iar mici pete pestriţe se aşează pe lângă ele. Privesc încruntată spre ele. Cum a trecut aşa de repede vremea? Acum două momente eram alături de părinţii mei şi mâncam vată de zahăr. El văzu nedumerirea şi îmi zâmbii cald. De această dată nu mai îmi făcu cu mâna, ci mi-o întinse. M-am uitat neîncrezătoare la ea, şi aşteptam. Ochii calzi mă aşteptau răbdători. Era el… cu aceiaşi ochi. Am întins mâna şi i-o cuprinsem, iar el o strânse mai tare. În momentul următor nu mai era nimeni în carusel. Căiuţii dansau în continuare pe muzica voioasă, iar luminiţele îşi continuau piesa de teatru. Caruselul se învârte…

thumb

Povestioară realizată de Raluca Gabriela Costea

Corpul norilor

large

Corpul norilor

Alunec printre părul de puf…

Privesc la un corp naiv, inocent,

La corpul de nor…

Forme bucălate în bătaia soarelui ia corpul lor.

Le e foame corpurilor de nor,

Le e sete de sunetul picăturilor de apă pe străzile încinse,

Le e frică de albastrul aerului din ceruri,

Sunt zgâriate de verdeaţa naturii

Şi cântă la tobele cromaticii închise.

Zbor peste corpurile de nor.

Poezie realizată de Raluca Gabriela Costea

Words

thumb

Vreau cuvinte…

Poate vreau prea mult.

Însă sunt însetată după ele.

Vreau litere să construiesc

Lanţul de fier al amintirilor trecute care-mi înceţoşează drumul spre tine

Vreau cuvinte să te construiesc

Te-am destrămat în valurile timpului,

Ţi-am dat culoarea ochilor unor desene,

Ţi-am închis buzele în cenuşiul creionului.

Vreau să te văd în cuvinte.

Vreau cuvinte să-ţi zidesc mâna prin părul meu,

Vreau cuvinte să îţi construiesc mirosul dulce de dimineaţă,

Vreau cuvinte…

Să-ţi întipăresc pe vecie pasul printre literele de cuvinte

Poezie realizată de Raluca Gabriela Costea

Extremely loud and Incredibly close – cronică de film

Extremely loud and Incredibly close (2011)

extremely-loud-and-incredibly-close-783135l-175x0-w-bec72948

’’Cum rămâne cu zgârie-norii pentru morţi care s-ar putea construi? Ar putea fi sub zgârie-norii pentru cei vii …S-ar putea  îngropa oamenii 100 de etaje mai jos şi lumea celor morţi ar putea fi sub lumea celor vii….Dacă ai putea coborî cu liftul să-ţi vizitezi rudele decedate?’’sunt întrebările unui puşti isteţ de doar 9 ani, cu o imaginaţie debordantă, confruntat aparent cu evenimentul ce s-a petrecut pe 11 septembrie 2011. Oskar Schell, interpretat cu originalitate de Thomas Horn, trăieşte ca orice copil de vârsta lui în universul propriu, cu propriile plăceri ca explorarea sau jocurile de karate şi cu propriile temeri de transportul în comun sau zgomot.

Eram în căutarea unui film bun şi am dat peste acesta…Iniţial, era prezentat un simplu copil, în jurul căruia gravitau părinţii şi jocurile copilăriei, iar manifestările sale mult prea violente în urma tragediei ce rup linisţea familiei,moartea tatălui în urma atacului terorist, mi se păreau bizare.Dar am înţeles mai apoi că e vorba de mult mai mult. Ruperea  puternicei relaţiii  dintre tată şi fiu are efecte devastatoare asupra personalităţii celui mic, pentru care tatăl, interpretat de actorul Tom Hanks, era Soarele însuşi. Agăţat de dorinţa de a recrea o legătură cu acesta, Oskar se leagă de singurul element ce îi induce misterul, pe care şi tatăl său îl contura prin expediţiile imaginare…o cheie.

e
Sub îndrumarea artistică a regizorului Stephen Daldry, firul acţiunii urmăreşte căutarea acelei persoane pe nume Black,singura persoană care îi putea da explicaţii micului aventurier în legătură cu misterioasa cheie. Acest film m-a impresionat în mod deosebit…scenariul conturează înfrîngerea unor temeri şi crearea unor legături între oameni…toţi oamenii în momente de fericire sau în momente de tristeţe. Claritatea şi nuanţarea culorilor evidenţiază zbuciumul puştiul şi trăirile celor din jur, mai ales în legătură cu nefericitul eveniment de la 11 septembrie 2011,care a declanşat şirul întâmplărilor. Necunoscutul chiriaş al bunicii,care nu poate vorbi şi i se alătură expediţiei lui Oskar,interpretat de Max von Sydow, se dovedeşte a fi bunicul doritor de a-şi îndrepta greşelile tinereţii. Aflat în permanenţă în căutarea unei conexiuni între cheie şi iubitul tată, Oskar reuşeşte cu ajutorul bunicului binevoitor să-şi înfrunte temerile.

extremely
Am stat cu sufletul la gură până în final să aflu ce se petrece cu Oskar.Sfârşitul acestui film poate fi o lecţie pentru toţi…o lecţie despre depăşirea fricii şi curajul de a parcurge viaţa. Este un film impresionant pe care îl recomand cu mare drag tuturor celor ce doresc să vizioneze un film de calitate!

Recenzie realizată de Raluca Gabriela Costea

Gândul

Imagine

Gândul

Mă plictisesc…

Ziua ploioasă m-a izolat în cuib

Frigul a îngheţat canalele de la televizor

pe aceleaşi teme

m-au izolat şi ele

Mă simt mai încorsetată ca niciodată

N-am putere să zbor, iar podeaua m-a prins cu ale ei rădăcini

Simt cum mă îneacă şi nu mai am puterea să respir… şi atunci

Îmi amintesc!…ultima scăpare…ultima crâmpeie de supravieţuire

Îmi amintesc…mă gândesc şi îi spun să zboare…pentru că el poate

Zboară! Zboară cu mine! Şi nu mă lăsa izola în valea plictiselii.

Poezie  realizată de Raluca Gabriela Costea

Biblioteca ideală

large 3

                                                                                      Biblioteca ideală

 

Cum as vedea eu o bibliotecă online? Ce ar trebui să-mi ofere? Sunt întrebări interesante, care îmi pune rotiţele imaginaţiei în mişcare. Bineînţeles că trebuie să aibă multe cărţi! Dar puse într-o ordine personalizată, după gustul fiecărui vizitator.

Toată lumea ştie că prima impresie pe care ţi-o faci despre orice este înfăţişarea. Un local vintage cu ceşcuţe minuţios pictate, cu maşini de scris puse pe rafturile suspendate dau un aer boem, care atrage un spirit  romantic şi sensibil, dar induce o atmosferă sufocantă, prea încărcată celor nonconformişti, iubitori de modern. Prin urmare, nu totul este pe gustul orişicui… În viziunea mea, o bibliotecă ideală online trebuie să întrunească gusturile oricărui vizitator pentru a satisface un public larg. Şi nu mă refer doar la cărţi, ci şi la ambientul online în care cititorul se bucură de plăcerea lecturii. Am să încep descrierea  acestui paradis prin schiţarea unor paşi pe care i-aş urma dacă biblioteca chiar ar exista în rândul site-urilor. Pentru început, aş căuta-o pe internet după ce aud că există. O găsesc şi doresc să îmi fac ’’fişă’’ pentru a avea acces oricând la cărţi. Înscrierea în rândul cititorilor online a acestei biblioteci presupune, pe lângă nume, adresă, adresă online pentru a mă ţine la curent cu ultimele apariţii, un exerciţiu de imaginaţie pentru a-mi crea o bibliotecă personalizată denumită după propria dorinţă. Apoi aş începe să conturez un spaţiu în mărimea unei camere, care este primul pas. O cameră cu un perete doar de sticlă îndreptat spre răsărit şi spre o pădure de conifere este perfect pentru mine. Un mobilier drăguţ de un maro cald s-ar potrivi acestui cadru de lectură. Este ca un joc! Pe care vizitatorii sunt nevoiţi să-l parcurgă pentru a obţine biblioteca online ideală. După ce locul de lectură e amenajat după gustul fiecăruia, urmează selecţia cărţilor de pe browser-ul site-ului. Colecţia de cărţi poate fi ulterior lecturată în orice loc din cameră, în orice moment al zilei. Aceasta va fi aşezată în biblioteca pe care obligatoriu orice încăpere trebuie să o deţină, din moment ce ambientul a fost construit cu acest scop. Dar şi aceasta poate lua orice formă doreşte cititorul online. Ce este şi mai interesant este faptul că există  posibilitatea creării unei colecţii de muzică! Astfel, delectarea lecturii este şi mai mare dacă cititorul este obişnuit să asculte muzică în timp ce citeşte. De asemenea, se pune la dispoziţie comunicarea dintre utilizatorii bibliotecii şi vizitarea bibliotecilor acestora. Se pot trimite cadouri sub formă de cărţi şi se pot organiza dezbateri asupra unei cărţi. Aşa îmi imaginez biblioteca online ideală ! Nu-i aşa că pare o bibliotecă de vis? În viziunea mea aşa este şi sper că şi vouă, cititori dragi, v-ar plăcea.